În 2019, noiembrie, când am decis să ne implicăm la un nivel mai mare, ajungea la noi cazul unui nou-născut, prematur, ce avea nevoie de ajutorul oamenilor de bine.

Sufletul ce abia a ajuns pe lume, și-a început viața cu multe provocări. Cea mai mare, fiind lupta pentru a supraviețui, pentru că sângera constant, iar medicii se chinuiau să coreleze testele și rezultatele ce se tot repetau, cu transfuzii de sânge în cel micuț și cu efortul contra-cronometru pentru a-i pune un diagnostic și a-i aplica tratamentul corespunzător.

Micuțul avea nevoie de foarte mult sânge în continuare și ceea ce urma să aflăm era la fel de cutremurător. Am aflat că nu avea aparținători pentru că era unul din cazurile de suflețele abandonate de părinți la naștere, lăsat din prima clipă pe lumea asta să lupte singur.

Am reacționat, ne-am mobilizat, iar alături de noi foarte mulți oameni cu sufletul mare. Dar am realizat rapid că sistemul este imperfect și că multe aspecte din procesul de recoltare și organizare, necesită o îmbunătățire. Foarte mulți oameni care doreau să doneze, se descurajau și nu mai ajungeau să îndeplinească acest act de bunătate.